TIPOLOGII si PORTRETE TEMPERAMENTALE
Prima incercare de clasificare a temperamentelor
este cea realizata de catre medicii Antichitatii
Hipocrate si Galenus.
Ei au pus la baza temperamentului combinarea a patru umori sau substante primare ale corpului omenesc. Predominarea unei umori conduce la reliefarea unui tip temperamental.
Aceasta clasificare este naiva, dar denumirile celor 4 tipuri temperamentale au ramas in psihologie.
Corespondenta propusa era urmatoarea:
- Sange - Sangvinic
- Bila galbena - Coleric
- Limfa - Flegmatic
- Bila Neagra - Melancolic
Cele mai importante teorii temperamentale:
Teoria lui Pavlov
Fiziologul rus I.V. Pavlov porneste de la caracteristicile activitatii nervoase superioare (forta, mobilitatea, echilibrul) si explica diferentele temperamentale.
Teoria lui Jung
Savantul elvetian C.G.Jung propune abordarea temperamentului in functie de orientarea subiectului spre lume si spre propria pesoana.
Cele doua tipuri majore sunt extravertul si introvertul.
Extravertul este orientat spre exterior, este sociabil, cauta emotiile puternice, isi asuma riscuri, actioneaza sub imboldul momentului, este impulsiv si este un optimist, fiind deseori superficial in sentimentele sale.
Introvertul este linistit, introspectiv, izolat, rezervat, distant, prudent, prefera o viata organizata, este rareori agresiv, inclinat sa fie pesimist si este foarte stabil in sentimentele sale.
Clasificarea categoriala a temperamentelor dupa H.J Eysenck ( Manual de psihologie, clasa a X-a )
Teoria lui Eysenck
H. Eysenck a reluat teoria lui C.G. Jung si a imbogatit-o, adaugand la dimensiunile extraversiune-introversiune dimensiunea stabilitatii-instabilitatii neuropsihice, numita nevrozism.
Asa au rezultat urmatoarele tipuri:
- Extravert instabil/colericul
- Extravert stabil/sangvinicul
- Introvert stabil/flegmaticul
- Introvert instabil/melancolicul
Teoria lui G. Heymans si E.D. Wiersma
Heymans si Wiersma au realizat o tipologie temperamentala care cuprinde 8 tipuri temperamentale: pasionatii, colericii, sentimentalii, nervosii, sangvinicii, flegmaticii, apaticii si amorfii.
Aceasta tipologie temperamentala a fost delimitata in functie de trei parametri: emotivitatea, activismul si ecoul.
Portrete temperamentale
- Sangvinicul este extravert, vesel, vioi, prietenos, trece rapid de la o traire afectiva la alta; se adapteaza rapid, ia usor decizii; este dependent de grup, are nevoie de recunoasterea grupului, de aprecierea celor din jur, stie sa se faca placut, este preocupat sa lase o impresie buna .
- Colericul este predominant extravert, instabil, excitabil, reactiv, impulsiv si foarte activ. Consuma o mare cantitate de energie nervoasa, se implica in activitate cu mult entuziasm, dar acest consum de energie il duce la epuizare, caderi nervoase sau chiar depresii; nu suporta activitatile monotone, statice, tinde sa ia initiativa, e orientat spre schimbare, dornic sa conduca si sa impuna.
- Melancolicul este predominant introvert, instabil, inclinat spre autoanaliza excesiva, neincrezator in sine si in ceilalti, temator, nesigur, inclinat spre visare, cu un slab spirit practic.
- Flegmaticul este predominat introvert, stabil, constant, calm, echilibrat, ponderat si prudent; este mai rezervat, leaga mai greu prietenii, dar este constant in sentimente. Este rabdator, perseverent, rareori izbucneste, dar, cand o face, are manifestari explozive.
