Etimologie
Cuvant
ul temperament apare in inscrisuri inca din secolul al XVI-lea, cand era interpretat ca un amestec de raporturi echilibrate sau un amestec de umori ale corpului uman. Termenul provine din limba latina (verbul temperare cu sensul de a amesteca).
Definitie
Temperamentul desemneaza latura expresiva si dinamico-energetica a personalitatii, care se exprima cel mai pregnant in conduita.
Caracterizare generala
Tempe
ramentul
- Are caracter innascut -nu este posibila modificarea sa;
- Nu se manifesta in acelasi mod pe tot parcursul vietii. Acesta evolueaza , se maturizeaza, astfel ca trasaturile temperamentale ajung sa fie pe deplin reliefate la sfarsitul adolescentei si se mentin relativ constante pana la batranete.
- Nu poate fi catalogat ca strict bun sau rău, de dorit sau indezirabil.
- Nu exista temperamente pure.
- Este cea mai generala si constanta caracteristica a subiectului uman.
Manifestarile psiho-comportamentale
proprii sau ale celor din jurul nostru
ne ajuta sa identificam diferente evidente intre oameni.
